Archive for February 2013

Ceahlau experience (II)













Author : Lucian Satmarean Comments : 0

Ceahlau experience








Author : Lucian Satmarean Comments : 0

Frozen salt lakes












Author : Lucian Satmarean Comments : 5

Then the forest sang













Author : Lucian Satmarean Comments : 6

Cabana Barcaciu


                La doar doua saptamani dupa experienta din Ceahlau, chemarea muntelui incepea din nou sa-si faca simtita prezenta. De data asta, cel care ne ademenea si ne indemna sa parasim banalitatea cotidiana a orasului era  salbaticul si impunatorul Fagaras. Am stabilit sa ajungem la cabana Barcaciu, un loc pe care l-am descoperit recent in "marea plasa de paianjen", de care am auzit numai de bine, traseul parea a fi cel mai abordabil pentru nivelul nostru, iar peisajul unul demn de a fi tintit de lentilele mele. De la cabana puteam ajunge pe platoul Scarisoarei, un loc splendid ce ofera o panorama superba asupra crestelor Fagarasului. Asadar, in dimineata zilei de 1 februarie am lasat luminile Clujului in urma noastra si am pornit la drum. Vremea era blanda, se anunta o calatorie lina, fara peripetii. Din pacate n-a fost deloc asa, n-au lipsit inalnirile cu vajnicii cavaleri aparatori ai "sigurantei rutiere", plus o pana de cauciuc... Dar, intr-un final, iata-ne ajunsi pe valea Avrigului, in Poiana Neamtului. Aici ne-am despartit de credinciosul meu murg motorizat, ne-am luat rucsacii in spate (continutul acestora fiind mult mai atent selectat decat in Ceahlau) si am pornit. Traseul urma un drum forestier (plin de noroi si gheata), apoi traversa un fir de apa ce coboara zgomotos din inaltul Fagarasului, urmand sa urce apoi in serpentine piciorul Barcaciului. La inceput, zapada lipsea aproape cu desavarsire, apoi, pe masura ce inaintam, a inceput sa scartaie sub bocancii nostri. Nimic deosebit, insa, care sa ne puna probleme la inaintare. Fosnetul brazilor, aerul curat de munte, linistea padurii ne invaluiau. Din pacate, conditia mea fizica de orasean ce bate mai mult tastele decat potecile incepea sa-si spuna din nou cuvantul; la jumatatea drumului deja gafaiam si pufaiam sanatos, reamintindu-mi brusc promisiunile facute in Ceahlau, cum ca voi face ceva in aceasta privinta. In fine, dupa aproape 3 ore de urcus prin padure,  in fata noastra se arata tot podisul Transilvaniei, Avrigul, Sibiul, Oltul, iar in spate ni se parea ca deslusim culmile dragi si binecunoscute ale Apusenilor. Vizibilitatea era excelenta, cu toate ca crestele inzapezite ale Fagarasului erau invaluite in nori plumburii. Poteca incepea sa fie inghitita de zapada, semn al unui viscol recent, astfel ca inaintarea devenea din ce in ce mai greoaie. Din fericire, aceasta portiune a fost scurta, in zare se vedea un lucru imbucurator: fum, fuioare de fum, ceea ce nu putea sa insemne decat ca intre brazii inalti aflati inaintea noastra se afla cabana. Curand ne-au intampinat paznicii cabanei, trei caini voiosi cu care ne-am imprietenit foarte repede. In spatele lor, nea Petre curata poteca de zapada. Am intrat in cabana, la inceput era destul de frig inauntru, insa curand lemnele trosneau in soba, ciorba fierbinte pregatita de tanti Mariana era pe masa, totul revenea la normal. Eram singurii oaspeti, insa spre seara urma sa vina un grup de schiori de tura. Promitator, deoarece a doua zi vroiam sa urcam pe platoul Scarisoarei, iar prezenta unui grup cu experienta pe munte era total binevenita. Vremea se arata in continuare buna, astfel ca, dupa putina odihna, am decis sa exploram putin imprejurimile. Din pacate, mai sus de cabana era imposibil de urcat doar cu bocancii, dar cabanierii au fost amabili si ne-au echipat cu rachete de zapada. Fiind prima data cand incaltam asa ceva, am fost putin neincrezator la inceput, insa m-am adaptat repede, fara ele cu siguranta nu ajungeam departe, zapada ajungand in unele locuri pana la brau. Nu am urcat foarte mult, lumina zilei incepea sa paleasca, oboseala acumulata incepea din nou sa-si spuna cuvantul, iar dupa ce paraseam padurea de brazi riscul de avalansa incepea sa devina serios. Astfel ca ne-am intors la cabana, admirand lumina calda a apusului ce mangaia orasele departate ale Ardealului. In schimb, crestele Fagarasului nu s-au dezvelit aproape deloc de mantia de nori. Dupa cina am discutat ce aveam sa facem ziua urmatoare, ce traseau vom urma, nu doream sa ne expunem riscului de avalansa, luam in considerare chiar varianta intoarcerii. Nea Petre, insa, ne-a convins sa incercam urcusul pe platou, mai ales ca urma sa vina grupul de schiori experimentati. Astfel ca ne-am culcat multumiti, cu gandul la calatoria ce urma a doua zi. Grupul de schiori a ajuns tarziu, la miezul noptii, insa forfota din cabana nu a reusit sa ne alunge somnul. M-am trezit dimineata devreme, cu gandul sa fotografiez rasaritul. Insa un suierat puternic mi-a naruit toate sperantele. Viscolea, un vant puternic matura in lung si in lat zapada. In astfel de conditii era imposibil sa mai urcam. In plus, chiar daca reuseam sa urcam, sa invingem viscolul, zapada, urcusul, vizibilitatea era foarte scazuta, nu as fi putut fotografia nimic. Am luat micul dejun, am asteptat cateva ore schimbarea, dar din pacate Fagarasul nu vroia in preajma sa in acea zi doi drumeti oraseni. Astfel ca am facut cale intoarsa, in timp ce schiorii se pregateau de urcus, in ciuda viscolului. Ne-am luat la revedere de la cabana si gazdele ei primitoare, unde cu siguranta ne vom intoarce. Coborasul pana la Poiana Neamtului nu ne-a pus niciun fel de problema, astfel ca intr-o ora si jumatate am incalecat pe murg, indreptandu-ne spre casa.
                Asadar, nu pot spune ca a fost o calatorie incununata de succes si sansa, insa a fost o experienta frumoasa, utila; muntele nu e tot timpul o gazda primitoare cu musafirii sai, insa cu siguranta nu e ultima data cand bat la portile Fagarasului, cu gandul de a imortaliza in fotografii frumusetile sale salbatice.
                In continuare, iata cateva din putinele fotografii facute: culmile Fagarasului si Sibiul vazute de langa cabana Barcaciu, seara, dupa apus.





Author : Lucian Satmarean Comments : 0

Cloudy peaks

Ceahlau massif rarely took off his cloudy hat during my visit, which kind of dissapointed me during my walk on its spectacular cliffs, because of the decreased visibility. The good part is that these clouds revealed a great view on the way home.







Author : Lucian Satmarean Comments : 4

- Copyright © LucianS photography - Skyblue - Powered by Blogger - Designed by Johanes Djogan -